ᐊ

Din întâmplare, am descoperit astăzi o regiune a României de care nici nu bănuiam că există. Bineînțeles, n-am călătorit acolo decât în mod virtual. Dar precis, când vom putea călători din nou, vreau să mă duc acolo și să văd minunile astea cu ochii mei. Este vorba de Ținutul Pădurenilor de pe lângă Hunedoara.

Voi ajunge cu trenul în gara de la Hunedoara. De acolo mă voi duce direct la Castelul Corvinilor, o cetate medievală din secolul al XV-lea. Este o minune arhitecturală foarte impozantă care, parcă a fost folosită ca culisă pentru mai multe filme. Găzduiește un muzeu de istorie care îmi va da mai multe amănunte despre zona aceasta și istoria ei. Cred că este punctul cel mai turistic din zonă, cum îl dovedesc imaginile Street View de pe harta Google.

După aceea o voi lua pe jos de-a lungul râului Zlaști înspre satul Zlaști unde se găsește o mină de dolomită abandonată - cel puțin așa am înțeles pentru că firma care o ținea este în proces de lichidare și imaginile Street View din 2012 arată niște clădiri cu geamuri sparte. Pe lângă ea se află o ruină industrială, fosta Fabrica de dolomită calcinată care se afla în curs de demolare în 2013. Mai sunt și alte ruine industriale în apropiere (dacă a mai rămas ceva), anume calea ferată minieră ardeleană, așa-zisă Mocănița. Cel puțin șinele au dispărut dar au mai rămas traverse și tuneluri. Nu știu dacă traseul poate fi folosit ca potecă pentru că am citit că natura și-a recuperat locul.

De la Govăjdia o voi lua peste deal înspre Ghelari unde se află o mare biserică, numită Catedrala Pădurenilor, construită din 1939 până în 1974. Lucrările au fost foarte grele din cauza celui de-al doilea război mondial și al comunismului. Este dedicată sfinților Mihail și Gavril și are o istorie împletită cu viața minerilor, care au lucrat în satele vecine. Chiar în Ghelari era o mină de fier, care exista încă din vremurile imperiului Roman. Acum nu a mai rămas aproape nimic din infrastructură și natura și-a recăpătat drepturile. Ghelari ar fi locul potrivit pentru a face un popas peste noapte.

A doua zi, lăsând Ghelari în spatele meu, aș da pe fosta mină Mihail peste care a crescut deja o pădure destul de deasă. Mai departe, mergând pe lângă râului Rițișoara și apoi pe lângă râului Nădrab, voi ajunge la satul Crăciuneasa unde se află tot o fostă carieră, de astă-dată de dolomită și de calcar. Bineînțeles, zona este acoperită de păduri peste tot, este destul de sălbatică și, după cum am aflat, este foarte liniștită. Deci perfect pentru a se resursa și a se reconecta cu natura. Locul perfect pentru a completa această experiența este așa numită Casa din pământ din Lelese, o casă făcută de lut și de lemn, deci resurse locale, și care primește energia doar din panouri fotovoltaice.

După o altă noapte, aș porni peste dealuri spre satul Alun, situat lângă o carieră de marmură. Casele din sat sunt toate, cel puțin în parte, construite din marmură. Marmura este chiar peste tot: și zidurile, șurele și drumurile sunt din această piatră valoroasă. Din păcate, satul este aproape pustiu, unele clădiri fiind pe jumătate dărâmate. Două biserici sunt de văzut acolo: una de lemn și una... de marmură!

Ajuns acolo, cum o să mai pot pleca la vale??

ᐅ