Piesa asta de teatru îmi place din ce în ce mai mult. În cel de-al treilea tablou facem cunoștință cu Iphigenia, cu mama ei Clitemnestra și cu sclava și confidenta ei Chrysis. Împreună vorbesc despre nunta care o să aibă loc în aceeași seara.
Pe de-o parte, Iphigenia se bucură căci îl iubește pe mire deși încă nu-i a făcut cunoștință. Înainte să fie înștiințată că este vorbă de Achiles, povestește lui Chrysis că l-a văzut în vis, că-i cunoaște ochii și că știe că este un fiu de zeu.
Pe de altă parte îi e frică pentru că presimte că va muri, fără a înțelege cu-adevărat care este legătura cu nunta.
Când Chrysis îi povestește ce a spus oracolul despre Achiles, anume că odată ce se va însura, va trăi o viață lungă și calmă, că va avea mulți copii dar odată ce va muri, lumea va uita de el. Dar dacă nu se însoară, va muri tânăr dar va rămâne în memoria oamenilor pentru întotdeauna, ca erou.
Această chestie o va tulbura cumplit.