Am ales Mircea Eliade “Coloana Nesfârșită” ca următoare carte. Decizia n-a fost ușoară fiindcă n-am primit decât o singură recomandare după ultima contribuție săptămâna trecută.
Printre argumentele pentru această carte aș menționa următoarele: îmi place foarte mult teatrul și fiindcă încă n-am făcut cunoștință cu Eliade ca dramaturg, sunt foarte curios cum va fi; știind că nu am prea mult timp să citesc, faptul că este o carte destul de scurtă mă ajută mult.
Cartea începe cu un cuvânt înainte de Mircea Handoca care a editat această carte. Apoi conține patru piese de Teatru, “Iphigenia” (1939-40), “1241” (1944), “Oameni și pietre” (tot din 1944) și “Coloana nesfârșită” (1970). Deja sunt curios să văd diferența dintre piesele din anii 1940 la vârstă de vreo treizeci de ani, și cea scrisă la vârstă de peste șaizeci de ani, treizeci de ani mai târziu.
Între 1944 și 1970 multe s-au întâmplat în viața lui: și-a pierdut soția, și, văduv, s-a mutat la Paris cu fiica ei, pe care o adoptaseră. Apoi, în 1956 și-a mutat centrul vieții în SUA, mai ales la Chicago.
Să vedem ce voi învăța în cuvântul înainte, vă voi povesti amănunte săptămâna viitoare.